Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. altier)
1. care arată un orgoliu nemăsurat şi dispreţuitor; semeţ, îngâmfat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fatuité, lat. fatuitas)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. philistin)
1. (în argoul studenţilor germani pe la 1700) târgoveţ incult.
2. (p. ext.) om mulţumit de sine, retrograd, îngâmfat şi mărginit.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. iactans)
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. iactancia, fr. jactance)
1. înfumurare, îngâmfare, vanitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. importance)
1. ceea ce face ca un lucru să prezinte mare interes, valoare, însemnătate.
2. a-şi da ~ = a se îngâmfa, a-şi da aere de superioritate; plin de ~ = încrezut.