Rezultate secundare (îngâmfat,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. altier)
1. care arată un orgoliu nemăsurat şi dispreţuitor; semeţ, îngâmfat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. philistin)
1. (în argoul studenţilor germani pe la 1700) târgoveţ incult.
2. (p. ext.) om mulţumit de sine, retrograd, îngâmfat şi mărginit.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. iactans)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. infatué)
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (făli)
1. acțiunea de a se făli, de a se arăta mândru de cineva sau de ceva; (pop) mândrire.
2. faptul de a se arăta plin de sine, îngâmfat; trufie, înfumurare.
3. (înv.) preamărire, slăvire.
Parte de vorbire: s.m. (regional)
Origine: (necunoscută)
1. tânăr ușuratic, îngâmfat și copilăros.