Dictionar

Rezultate secundare (îngâmfat,):

Altier, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. altier)

1. care arată un orgoliu nemăsurat şi dispreţuitor; semeţ, îngâmfat.


Filistin

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. philistin)

1. (în argoul studenţilor germani pe la 1700) târgoveţ incult.

2. (p. ext.) om mulţumit de sine, retrograd, îngâmfat şi mărginit.


Iactant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. iactans)

1. înfumurat, îngâmfat.


Infatuat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. infatué)

1. (om) îngâmfat, înfumurat.


Fălire

Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (făli)

1. acțiunea de a se făli, de a se arăta mândru de cineva sau de ceva; (pop) mândrire.

2. faptul de a se arăta plin de sine, îngâmfat; trufie, înfumurare.

3. (înv.) preamărire, slăvire.


Nifleter

Parte de vorbire: s.m. (regional)
Origine: (necunoscută)

1. tânăr ușuratic, îngâmfat și copilăros.