Parte de vorbire: s.
Origine: (familiar + -ism)
1. îngăduinţă, familiaritate rău înţeleasă, prietenie neprincipială între membrii aceluiaşi colectiv.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inclément)
1. care nu are clemență, îngăduință; neiertător, nemilos.
2. (prin ext.) califică o vreme sau o climă aspră.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. inclémence)
1. lipsa de clemență, de îngăduință a unei persoane; neîndurare.
2. rigurozitate excesivă; duritate, asprime.
3. (prin ext.) stare dură a condițiilor climatice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. indulgence, lat. indulgentia)
1. atitudine îngăduitoare faţă de greşeli; toleranţă, îngăduinţă.
2. document dat de papă pentru iertarea păcatelor credincioşilor în schimbul unei sume de bani.
Parte de vorbire: s.
Origine: (împăca)
1. atitudine de aplanare a conflictelor sociale; conciliatorism.
2. (p. ext.) îngăduinţă exagerată faţă de greşelile cuiva.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. patientia, fr. patience, it. pacienza)