îngrămădire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. îngrămădi)

1. acțiunea de a (se) îngrămădi și rezultatul ei; înghesuială, grămadă, morman; grămădire.
2. adunare la un loc a unui număr mare de oameni.
3. înghesuire.
4. punere în dezordine într-un spațiu restrâns, împiedicând găsirea la nevoie.
5. așezare în formă de grămadă.

îngrămădit

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (v. îngrămădi)

1. adunat laolaltă în număr foarte mare.
2. înghesuit.
3. (fam; d. oameni) prost, nepriceput.
4. așezat în formă de grămadă.
5. (fig) copleșit de probleme.

îngrămădit

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT acervatus
2. FR entassé; amassé
3. EN acervate; heaped up
4. DE gehäuft
5. RU скученный; сrруппировaнный
6. HU halmozott

abracadabra

Parte de vorbire:  interj., s.  
Etimologie: (fr., it. abracadabra)

1. interj. cuvânt cabalistic căruia ocultiștii, gnosticii etc. îi atribuiau puterea magică de a vindeca anumite boli.
2. s.f. îngrămădire de cuvinte fără sens.

aflui

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. affluer, lat. affluere)

1. (despre sânge) a se îngrămădi într-un corp.
2. a se deplasa convergent către un punct.
3. (fig.) a se îmbulzi.

aglomera

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. /s’/agglomérer, lat. agglomerare)

1. refl. a se aduna laolaltă; a se îngrămădi; a se concentra.
2. (despre orașe) a se suprapopula.
3. tr. a lega între ele părțile componente ale unui material.

aglomerat

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. agglomérat)

1. adj. îngrămădit, adunat în grămadă.
2. (despre spații) suprapopulat, ticsit.
3. s.n. corp din aglomerarea unor materiale mărunte.
4. îngrămădire de materiale vulcanice.
5. produs obținut prin aglomerarea minereurilor.

bară

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barre)

1. drug de metal (destinat prelucrării).
2. piesă de metal sau de lemn, în construcții sau în dispozitive tehnice pentru transmiterea eforturilor.
3. (fig.) obstacol, piedică în calea realizării unui lucru.
4. fiecare dintre cei trei stâlpi care delimitează poarta la unele jocuri sportive.
5. șut în stâlpul porții de fotbal.
6. barieră care desparte pe judecători de avocați și împricinați; locul de unde se pledează în fața justiției.
7. (herald.) figură diagonală care reunește unghiul stâng de sus al unui scut cu unghiul drept de jos.
8. linie verticală sau oblică, element de separare într-un text.
9. linie verticală care separă măsurile unui portativ.
10. ridicătură de metal liniară încrustată în tastiera unor instrumente cu coarde ciupite.
11. îngrămădire de aluviuni la gura de vărsare a unui râu într-un fluviu sau în mare.
12. mascaret.

conglomera

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. conglomérer, lat. conglomerare)

1. tr., refl. a (se) uni, a (se) îngrămădi într-o masă unică.