Dictionar

Rezultate secundare (înjosire,):

Abjecţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abjection, cf. lat. abjectio)

1. caracterul a ceea ce este josnic, demn de disprețuit.

2. stare de înjosire care atrage disprețul tuturor.

3. acțiune degradantă care inspiră dispreț.

4. faptă abjectă; josnicie, mârșăvie, ticăloșie.

5. (var. înv.) abjecțiune.

6. (antonime) demnitate, măreție, noblețe.


Prostituţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. prostitution, lat. prostitutio)

1. ocupație a femeii care întreține relații sexuale contra unei plăți sau a unor avantaje materiale; (p. ext.) stare în care membrii societății duc o viață sexuală instabilă, schimbându-și partenerii.

2. casă de ~ = bordel.

3. (fig.) înjosire, folosire degradantă a calităților, a talentului.


Hulitură

Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (huli + -tură)

1. blasfemiere a ceva considerat sfânt; hulire.

2. calomniere; (prin ext.) defăimare.

3. facere de râs, de rușine, de ocară; batjocorire.

4. înjosire a cuiva în ochii altora; hulire.

5. vorbe de ocară; vorbe de rău despre cineva; hulire.

6. (prin ext.) disprețuire.


Tăvălitură

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (tăvăli + -tură)

1. loc unde iarba a fost călcată sau tăvălită; călcătură.

2. (înv.) învârtire pe o parte și pe alta pe pământ, pe iarbă, în noroi et cetera; tăvălire.

3. (înv.) (pop.) bătaie însoțită de trântiri și târâri pe jos; tăvălire.

4. (în superstiții) buboi care se face pe călcâiul celui care calcă în locul unde s-a tăvălit un cal.

5. (înv.; concret.) obiect murdar, lucru tăvălit.

6. (înv.; fig.) înjosire.


Abjecțiune

Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (fr. abjection, cf. lat. abjectio)

1. caracterul a ceea ce este josnic, demn de disprețuit.

2. stare de înjosire care atrage disprețul tuturor.

3. acțiune degradantă care inspiră dispreț; josnicie, ticăloșie.

4. (var. uzuală) abjecție.

5. (antonime) demnitate, măreție, noblețe.