Dictionar

înlănțuire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (înlănțui)

1. acțiunea de a (se) înlănțui și rezultatul ei; înșiruire, succesiune de lucruri legate între ele.
2. cuprindere a cuiva în brațe; strângere de jur-împrejur a unui obiect.
3. așezare în rând a obiectelor legându-se unul de altul ca verigile unui lanț; înlănțuit.
4. legare în lanțuri.
5. (figurat) seducere.
6. (deducere sau) succedare logică.
 

amplificare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (amplifica)

1. acțiunea de a amplifica; amplificație.
2. înlănțuire de figuri de stil prin care se reiau elementele unei descrieri pentru a se reda gradat și viu imaginea.
 

angrenaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. engrenage)

1. mecanism, sistem de roți dințate care se angrenează unele în altele.
2. (fig.) înlănțuire, concurs de împrejurări strâns legate unele de altele.
 

anșeneu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. enchaîné)

1. (efect cinematografic) trecere de la o secvență la alta prin suprapunerea cadrelor; înlănțuire.
 

axiomatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. axiomatique)

1. adj. întemeiat pe o axiomă, cu caracter de axiomă.
2. metodă ~ă = metodă științifică de expunere care, pornind de la axiome, deduce noi propoziții (teoreme).
3. s. f. disciplină care studiază înlănțuirea coerentă a axiomelor, în scopul asigurării corectitudinii fundamentelor matematicii și a utilizării corecte a deducției în științe; timologie.
 

concatenație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. concaténation, lat. concatenatio)

1. figură de stil constând în înlăturarea membrelor unei perioade prin cuvinte împrumutate de la un membru precedent; înlănțuire retorică de anadiploze succesive; conexiune; epiplocă.
2. (lingv.) înlănțuire de elemente vecine, în plan sintagmatic; (p. ext.) înlănțuire de elemente constitutive (cauze și efecte, termeni ai unui silogism etc.); juxtapunere.
 

conexiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. connexion, lat. conexio)

1. legătură, înlănțuire; intercondiționare între obiecte, fenomene și procese; raport reciproc, relație de conexitate; concatenație.
2. (fil.) ~ generală (sau universală) = totalitatea formelor de legătură, interacțiune și condiționare reciprocă a obiectelor și fenomenelor în mișcare din univers; ~ inversă = feedback.
3. legătură între două sau mai multe conductoare electrice.
4. conectare.