Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. affolé)
1. înnebunit, ieșit din minți, care și-a pierdut cumpătul din pricina unei emoții violente (de frică, de durere).
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. aliéner, lat. alienare)
1. tr. (jur.) a înstrăina un bun (prin vânzare, cesiune).
2. refl. (fig.) a deveni ostil societăţii, a se simţi izolat.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dérailler)
1. (despre tren, tramvai, metrou) a sări de pe şine.
2. (fig.) a devia de la subiect, a divaga.
3. (p. ext.) a ieşi din normal; a înnebuni, a se sminti.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. détraquer)
1. refl. a înnebuni, a se sminti, a se ţicni.
2. (despre maşini) a se defecta.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. exaspérant)
1. care exasperează; înnebunitor.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. paniquer)
1. tr. (fam.) a înnebuni, a scoate din minţi, a îngrozi.