Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. înrăutăți)
1. faptul de a (se) înrăutăți; agravare, înrăire.
2. (concretizat, rar) faptă rea, răutate, ticăloșie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (v. înrăutăți)
1. care a devenit rău; răutăcios, înrăit.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. /s’/aggraver, lat. aggravare)
1. refl., tr. a (se) înrăutăţi.
2. a (se) amplifica.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. compliquer, lat. complicare)
1. tr., refl. a (se) încurca, a (se) agrava, a (se) înrăutăţi.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. recrudescence)
1. (med.) agravarea unei boli, a simptomelor acesteia, după o ameliorare temporară; revenire într-o formă mai acută a unei boli, epidemii; înrăutăţire, agravare.
2. (med.) creșterea numărului de cazuri într-o epidemie.
3. (fig.) reluare într-un ritm mai viu, mai accentuat, mai intens a unei activităţi, a unui proces etc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. înrăutăți)
1. faptul de a (se) înrăutăți; agravare, înrăire.
2. (concretizat, rar) faptă rea, răutate, ticăloșie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. înăspri)
1. acțiunea de a (se) înăspri; înrăutățire, agravare; încordare, ascuțire; înăsprit.
3. dobândire a unei expresii severe de către trăsăturile feței; severitate; necomunicativitate.
5. încordare a relațiilor dintre oameni; agravare a unui conflict.
10. (expr.) ~a vinului = moment în care mustul capătă un gust acidulat datorită fierberii.