Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pyrogravure)
1. tehnică de ornamentare a suprafeţei unor obiecte din lemn, os, piele etc. cu un instrument ascuţit la vârf şi înroşit.
2. gravura obţinută; obiect pirogravat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (vb. arde)
3. a sări (ca) ~ = a sări repede (de surprindere, de spaimă, de indignare).
4. carbonizat în parte sau integral; distrus sub acțiunea unui agent corosiv, a unui acid etc.
5. care a fost supus acțiunii focului (cu un scop anumit).
6. (despre oameni) care are pielea înroșită, pârlită sau bășicată de soare; (despre pielea oamenilor) înroșit, pârlit sau bășicat de soare.
7. fript (cu aburi sau cu apă fierbinte).
8. (adesea fig.) uscat, pârjolit (de soare, de secetă etc).
9. fig. (despre inimă, suflet etc.) zdrobit, distrus.