Dictionar

Rezultate principale (însemna,):

însemna

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. insignare)

1. tr. a face un semn distinctiv.

2. a scrie.

3. a delimita.

4. intr. a avea un anumit înţeles; a marca.

5. (despre cuvinte) a avea accepţia de...

6. a avea o anumită importanţă, valoare.


Rezultate secundare (însemna,):

Adnota

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. adnotare)

1. a face însemnări pe marginea unui text.


Adnotare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (adnota)

1. acțiunea de a adnota și rezultatul ei.

2. notă explicativă, însemnare pe marginea unui text; adnotaţie.


Adnotator, -oare

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (lat. adnotator)

1. cel care adnotează, care face note sau însemnări pe marginea unui text.


Agendă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. agenda)

1. carnet pe care sunt însemnate zilele, pentru diferite notiţe referitoare la anumite date.

2. ordine de zi.


Anodin, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anodin)

1. care este lipsit de importanță; neimportant, neînsemnat.

2. care este nesemnificativ, insignifiant; care nu are valoare.

3. care nu produce rău; fără consecințe; inofensiv.

4. care este tern, plictisitor, fără caracteristici speciale.


Arguție

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. argutie, lat. argutia)

1. argumentare sprijinită pe fapte neînsemnate, fără semnificație.

2. subtilitate exagerată în argumentare, folosită pentru a compensa slăbiciunea, golul sau falsitatea gândirii.