adnotare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (adnota)

1. acțiunea de a adnota și rezultatul ei.
2. notă explicativă, însemnare pe marginea unui text; adnotație.

colofon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. colophon, gr. kolophon)

1. însemnare la sfârșitul unei cărți în epoca manuscriselor și a incunabulelor, date privind tipograful, data și locul unde e lucrat, autorul și titlul lucrării.

înregistrare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (înregistra)

1. acțiunea de a înregistra; însemnare, înscriere.
2. unitate de informație care poate fi distinsă într-un anumit context.

notație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. natation, lat. notatio)

1. însemnare, înregistrare, notă.
2. sistem de semne convenționale pentru a exprima datele dintr-un domeniu; notare.
3. ~ muzicală = sistem de reprezentare grafică a sunetelor muzicale și a diferitelor raporturi dintre ele.

notă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. note, it., lat. nota)

1. scurtă însemnare scrisă; indicație, comentariu, remarcă (în scris).
2. articol publicistic de proporții reduse.
3. adnotare la un text, care cuprinde lămuriri sau informații asupra unei probleme ridicate de acel text.
4. aspect, nuanță caracteristică, trăsătură particulară.
5. a fi în ~ = a se potrivi unei situații; a forța ~a = a exagera.
6. element component caracteristic unei noțiuni.
7. calificativ (în cifre) prin care se apreciază cunoștințele, lucrările unui elev, unui student etc.
8. comunicare diplomatică scrisă, adresată de un guvern altui guvern, cu privire la anumite probleme etc.
9. înscris care cuprinde indicarea sumelor pe care trebuie să le achite cineva.
10. semn convențional pentru reprezentarea grafică a sunetelor muzicale; sunetul corespunzător.

notiță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. notice)

1. însemnare scurtă.
2. (pl.) scurte însemnări după un curs, o lecție etc.