răzbunare
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (vb. răzbuna)
Etimologie: (vb. răzbuna)
1. acțiunea de a (se) răzbuna și rezultatul ei; faptă prin care se răzbună cineva.
2. dreptate pe care și-o face cineva singur, pedepsind pe cel de la care a suferit un rău, o nedreptate.
3. satisfacere a celui care nu este în măsură să-și facă singur dreptate, pedepsind în locul lui pe cel de la care a suferit o nedreptate.
4. (reg.) înseninare.