Dictionar

insera

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. insérer, lat. inserare)

1. a introduce, a include ca adaos într-un text, într-un șir de numere, ca informație într-un ziar sau ca material în masa altui material.
2. (tehn.) a fixa o piesă într-un locaș din interiorul altei piese.
 

reinsera

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (re- + insera, cf. fr. réinsérer)

1. a insera ceva din nou undeva.
2. a asigura o nouă integrare socială unei persoane cu handicap sau unui fost deținut.
 

caulicul

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coulicule)

1. tulpiniță a embrionului, pe care sunt inserate cotiledoanele.
 

cauliflor, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cauliflore)

1. (bot.) care prezintă cauliflorie.
2. (despre flori) care sunt înserate direct pe tulpină sau pe ramuri.
3. (despre arbori) care mai întâi înflorește și apoi înfrunzește.
 

clauză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. clausa, fr. clause)

1. dispoziție specială sau accesorie inserată într-o convenție, într-un tratat, contract etc.
2. ~a națiunii celei mai favorizate = clauză prin care, într-un acord internațional, un stat recunoaște altui stat în relațiile bilaterale (de credit, financiare, de import-export) aceleași avantaje și privilegii acordate și altor state.
 

decurent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. décurrent, lat. decurrens)

1. (despre frunze) cu limbul prelungit și pe organul pe care e înserat (pețiol sau tulpină).
 

epigin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. épigyne)

1. (despre elemente florale) inserat deasupra ovarului.
 

exsicata

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. exsiccata)

1. colecție de plante uscate recoltate de pe un anumit teritoriu și inserate într-un ierbar.