Dictionar

Rezultate principale (înspăimântare,):

înspăimântare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (înspăimânta)

1. acțiunea de a (se) înspăimânta și rezultatul ei; îngrozire, spaimă.

2. (înv.) rușine.

3. (loc adverb.) cu (sau de, în) ~ = de speriat.

4. (var.) (înv.) spăimântare.


Rezultate secundare (înspăimântare,):

Terorizare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (teroriza, cf. fr. terrorisation)

1. acțiunea de a teroriza și rezultatul ei; ținere sub teroare; înfricoșare, îngrozire, înspăimântare.


Timorare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (timora)

1. acțiunea de a timora și rezultatul ei; înspăimântare, intimidare.


Cutremurătură

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cutremura + -(ă)tură)

1. zguduire din cauza unui cutremur; cutremurare.

2. (fig.) înfiorare, tresărire; (prin ext.) înspăimântare, îngrozire.