chiabur, -ă
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (tc. kibar „nobil, bogat”)
Etimologie: (tc. kibar „nobil, bogat”)
1. I. care dispune de avere, înstărit, bogat.
2. II. țăran bogat care aparține burgheziei satelor.
3. om care dispune de avere în bani.