Dictionar

Rezultate secundare (înstrăina.):

Aliena

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. aliéner, lat. alienare)

1. tr. (jur.) a înstrăina un bun (prin vânzare, cesiune).

2. refl. (fig.) a deveni ostil societăţii, a se simţi izolat.

3. a înnebuni.


Alienabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aliénable)

1. (despre bunuri, drepturi) care poate fi înstrăinat.


Alienare

Parte de vorbire: s.
Origine: (aliena)

1. acţiunea de a (se) aliena; înstrăinare.

2. (fil.) depersonalizarea oamenilor, denaturarea relaţiilor personale prin puterea banilor, a rangurilor sociale, reprezentarea deformată a realităţii; alienaţie.


Angoasă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. angoisse)

1. nelinişte, tulburare cauzată de o teamă puternică fără obiect real, concret, adesea patologică.

2. (fil.) sentimentul înstrăinării omului; conştiinţa condiţiei umane de fiinţă muritoare.

3. (med.) stare provocată de contracţia regiunii epigastrice, însoţită de mari dificultăţi respiratorii şi de tristeţe excesivă.


Depeiza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dépayser)

1. tr., refl. a lua, a smulge de la locul de origine.

2. (fig.) a (se) dezorienta; a (se) înstrăina.


Existenţialism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. existentialisme, germ. Existentialismus)

1. curent filozofic contemporan care propagă o concepţie tragică asupra existenţei, generată de sentimentul înstrăinării individului şi care preconizează utopic dobândirea libertăţii, prin desprinderea de relaţiile social-istorice concrete.