Rezultate secundare (înstrăina.):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. aliéner, lat. alienare)
1. tr. (jur.) a înstrăina un bun (prin vânzare, cesiune).
2. refl. (fig.) a deveni ostil societăţii, a se simţi izolat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aliénable)
1. (despre bunuri, drepturi) care poate fi înstrăinat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (aliena)
1. acţiunea de a (se) aliena; înstrăinare.
2. (fil.) depersonalizarea oamenilor, denaturarea relaţiilor personale prin puterea banilor, a rangurilor sociale, reprezentarea deformată a realităţii; alienaţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. angoisse)
1. nelinişte, tulburare cauzată de o teamă puternică fără obiect real, concret, adesea patologică.
2. (fil.) sentimentul înstrăinării omului; conştiinţa condiţiei umane de fiinţă muritoare.
3. (med.) stare provocată de contracţia regiunii epigastrice, însoţită de mari dificultăţi respiratorii şi de tristeţe excesivă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dépayser)
1. tr., refl. a lua, a smulge de la locul de origine.
2. (fig.) a (se) dezorienta; a (se) înstrăina.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. existentialisme, germ. Existentialismus)
1. curent filozofic contemporan care propagă o concepţie tragică asupra existenţei, generată de sentimentul înstrăinării individului şi care preconizează utopic dobândirea libertăţii, prin desprinderea de relaţiile social-istorice concrete.