Dictionar

Rezultate principale (însuma,):

însuma

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. sommer)

1. a totaliza, a cuprinde, a îngloba.


Rezultate secundare (însuma,):

Complex, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. complexe, lat. complexus)

1. adj. format din mai multe părţi; care întruneşte mai multe idei, elemente, unităţi etc.

2. (mat.) număr ~ = număr format prin însumarea unui număr real cu unul imaginar.

3. s. n. întreg format din mai multe elemente.

4. ansamblu de unităţi (comerciale, industriale, sportive).

5. (constr.) îmbrăcăminte de etanşare din mai multe straturi izolate.

6. (med.) ansamblu de reprezentări şi amintiri cu o puternică valoare sau semnificaţie afectivă.

7. ~ de inferioritate = sentiment de neîncredere în forţele proprii.


Contor

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (după fr. compteur, germ. Kontor)

1. denumire dată unor aparate ori instrumente care măsoară, prin însumare sau înregistrare, elemente, operaţii sau semnale de aceeaşi natură.

2. aparat care înregistrează consumul de apă, de gaze, de energie electrică etc.

3. ~ de particule = detector de particule emise de un corp radioactiv.

4. (loc. subst.) ~ de apă = aparat, dispozitiv destinat măsurării volumului de apă care trece printr-o conductă sau țeavă; apometru.

5. (loc. subst.) ~ Geiger-Müller = instrument de măsurare utilizat pentru înregistrarea radiațiilor beta sau gama.


Gestaltism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gestaltisme)

1. concepţie psihologică potrivit căreia fenomenele psihice reprezintă structuri, configuraţii integrale, realităţi primordiale ireductibile la o simplă însumare a elementelor componente; configuraţionism, structuralism (3).


Rezuma

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. résumer)

1. tr. a reda pe scurt esenţialul unei expuneri.

2. a cuprinde (în sine); a însuma, a sintetiza.

3. refl. a se limita la..., a se mulţumi cu...


Sumabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. fr. sommable)

1. care poate fi însumat (poate fi adăugat).

2. (mat.) (despre o funcţie) integrabilă; având o integrală Lebesgue.

3. (mat.) (despre o serie) convergentă.


Sumativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. summativ, engl. summative)

1. referitor la sumație; care se referă la sumă sau la posibilitatea de a însuma.

2. care rezultă din sau care se bazează pe însumări, totalizări de date, de concepții etc.

3. evaluare = evaluare, verificare care se concentrează pe cunoștințele și abilitățile dobândite la sfârșitul formării.