Parte de vorbire: s.n.
Origine: (v. însura)
1. faptul de a (se) însura; însurătoare, căsătorie.
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (însura + -ăciune)
1. căsătorie a unui bărbat; însurătoare.
2. ceremonial și petrecere organizate cu prilejul unei căsătorii; nuntă.