Dictionar

alcazar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sp., fr. alcazar)

1. palat întărit, de origine maură, în Spania.
 

analeptic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. analeptique, gr. analeptikos)

1. (medicament) întăritor, fortificant, tonic.
 

asediu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. assedio)

1. încercuire cu forțe armate a unui oraș, a unui loc întărit, pentru a-l cuceri.
2. stare de ~ = suspendare a puterii anumitor legi și înlocuirea lor cu un regim special de esență militară.
 

autoizotermă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (auto- + izotermă)

1. mașină de transport care menține o temperatură constantă; vehicul utilitar cu izolație întărită prin adăugarea de spumă izolatoare; izotermă.
 

baricadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barricade)

1. întăritură din diferite materiale sau lucruri, cu scopul de a feri pe cei atacați de loviturile atacatorilor.
2. (fig.) piedică, obstacol.
 

bastilie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bastille)

1. (în evul mediu) construcție dintr-un sistem de fortificații.
2. castel întărit.
3. (fig.) închisoare, cetățuie fortificată; simbol al puterii arbitrare.