Dictionar

Rezultate secundare (întemeiere,):

Conjectural, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. conjectural)

1. întemeiere de conjecturi, de aparenţe; neîntemeiat.


Erecţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. érection, lat. erectio)

1. schimbare a volumului unor țesuturi sau organe (în special genitale) sub influența afluxului de sânge.

2. acțiune prin care penisul se ridică; rezultatul acestei acțiuni.

3. (înv.) așezare în poziție verticală (a unui monument, a unei statui).

4. (înv.) întemeiere (a unei instituții); (înv.) instituire.

5. (var. înv.) erecciune, erecțiune.


Fondator, -oare

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. fondateur)

1. (cel) care fondează ceva.

2. I. care a participat la creație, la întemeierea a ceva; care constituie baza a ceva.

3. (despre o societate, un club etc.) membru ~ = unul dintre membrii care au contribuit la constituirea acesteia.

4. II. cel care a luat inițiativa de a crea, de a organiza (ceva); cel care a întemeiat, a pus bazele a ceva; întemeietor; ctitor.


Sionism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. sionisme)

1. mișcare naționalistă, politică și religioasă, în rândurile burgheziei evreiești din țările europene, la sfârșitul sec. XIX, care urmărea întemeierea unui stat evreiesc autonom în Palestina.

2. (p. ext.) concepție a acelora care sunt pentru menținerea și apărarea statului Israel.


Creare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. crea)

1. acțiunea de a crea, de a da ființă, existență; întemeiere, înființare.


Instituire

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. institui)

1. faptul de a institui; înființare, întemeiere, fundare.

2. numire a cuiva într-o funcție.

3. (jur.) desemnare a cuiva ca moștenitor.