conjectural, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. conjectural)

1. întemeiere de conjecturi, de aparențe; neîntemeiat.

erecție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. érection, lat. erectio)

1. schimbare a volumului unor țesuturi sau organe (în special genitale) sub influența afluxului de sânge.
2. acțiune prin care penisul se ridică; rezultatul acestei acțiuni.
3. (înv.) așezare în poziție verticală (a unui monument, a unei statui).
4. (înv.) întemeiere (a unei instituții); (înv.) instituire.
5. (var. înv.) erecciune, erecțiune.

fondator, -oare

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. fondateur)

1. (cel) care fondează ceva.
2. I. care a participat la creație, la întemeierea a ceva; care constituie baza a ceva.
3. (despre o societate, un club etc.) membru ~ = unul dintre membrii care au contribuit la constituirea acesteia.
4. II. cel care a luat inițiativa de a crea, de a organiza (ceva); cel care a întemeiat, a pus bazele a ceva; întemeietor; ctitor.

sionism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. sionisme)

1. mișcare naționalistă, politică și religioasă, în rândurile burgheziei evreiești din țările europene, la sfârșitul sec. XIX, care urmărea întemeierea unui stat evreiesc autonom în Palestina.
2. (p. ext.) concepție a acelora care sunt pentru menținerea și apărarea statului Israel.

creare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. crea)

1. acțiunea de a crea, de a da ființă, existență; întemeiere, înființare.

instituire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. institui)

1. faptul de a institui; înființare, întemeiere, fundare.
2. numire a cuiva într-o funcție.
3. (jur.) desemnare a cuiva ca moștenitor.