subîntinde

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. sous-tendre)

1. (geom.) a uni extremitățile unui arc.

afresco (2)

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (it. affresco)

1. tehnică de pictură murală care constă în întinderea culorilor, prealabil măcinate și diluate în apă, pe un strat de tencuială proaspătă; pictură realizată cu această tehnică; frescă.

aisfild

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. icefield)

1. (geol.) zonă vastă de ghețari interconectați care se găsește adesea în climate mai reci și la altitudini mari; întindere mare de gheață; câmp de gheață.

ambitus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Ambitus, lat. ambitus)

1. întindere a unei voci, a unui instrument, de la sunetul cel mai grav până la cel mai acut; diapazon (2).
2. (p. ext.) evantai, gamă (a posibilităților).

amplitudine

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amplitude, lat. amplitudo)

1. distanța dintre pozițiile externe ale unui corp care oscilează.
2. lungimea pasului unui cal.
3. (mat.) distanță care separă punctele extreme ale unul arc de curbă.
4. ~ a unui astru = arcul de orizont între punctul cardinal est și vest și punctul de pe orizont unde astrul răsare (apune).
5. (fig.) întindere, amploare.
6. valoare absolută, maximă a elongației unei mărimi care variază periodic.
7. ~ climatică = diferența dintre valorile maximă și minimă înregistrate de un element meteorologic în evoluțiile sale periodice.

amploare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ampleur)

1. caracterul a ceea ce este amplu, larg; calitate de a fi amplu; mărime, întindere.
2. (fig.) desfășurare largă a unor gesturi sau fraze.

ancola

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. encoller)

1. a aplica, a întinde pe ceva un strat de clei, lac; a încleia.
2. (antonime) a descleia, a dezancola.