Dictionar

Rezultate principale (întreţine,):

întreţine

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. /s’/entretenir)

1. tr. a păstra în stare bună.

2. a alimenta, a susţine (arderea).

3. tr., refl. a da, a(-şi) asigura mijloacele de trai necesare.

4. refl. a sta de vorbă cu cineva, a conversa.


Rezultate secundare (întreţine,):

întreţinere

Parte de vorbire: s.
Origine: (întreţine)

1. acţiunea de a (se) întreţine.

2. taxă plătită de locatarii unui imobil pentru acoperirea cheltuielilor comune.


Abreacţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abréaction)

1. (psihan.) reapariţie bruscă a unor tensiuni emoţionale, regulate.

2. reacție de eliberare a unor tensiuni emoționale care altfel ar întreține conflictele psihice și ar genera tulburări durabile; reacție de apărare.

3. sin. catharsis.


Accesorist

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accessoiriste)

1. cel care întreţine şi plasează accesoriile în teatru, cinema şi televiziune.


Adulter, -ă

Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. adultère, lat. adulterium)

1. adj. (despre soţi) care încalcă fidelitatea conjugală.

2. s.n. întreţinere a relaţiilor sexuale în afara căsătoriei; (înv.) adulteriu.


Aerobic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aérobique, amer. aerobic)

1. gimnastică = gimnastică de întreţinere executată pe fond muzical cu ritm susţinut.


Afabilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. affabilité, lat. affabilitas)

1. însuşirea de a fi afabil; calitatea unei persoane afabile.

2. calitatea celui care primește, care ascultă și întreține cu bunăvoință pe ceilalți.

3. (antonim) acrimonie.


Alimentar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alimentaire, lat. alimentarius)

1. adj. referitor la alimente; care serveşte ca aliment.

2. pensie = sumă de bani pe care cineva o plăteşte (lunar) unei persoane pentru întreţinere.

3. s. f. unitate comercială unde se vând alimente.