OK
X
întristare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (v. întrista)
1.
faptul
de
a
(se)
întrista;
tristețe,
mâhnire,
amărăciune;
îndurerare.
2.
(înv.)
întrestare.
consola
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. consoler, lat. consolari)
1.
tr.,
refl.
a(-și)
alina,
a(-și)
mângâia
durerea,
necazul,
întristarea.
îndurerare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (v. îndurera)
1.
(rar)
provocare
a
unei
dureri
fizice.
2.
provocare
a
unei
mari
dureri
sufletești.
3.
mâhnire,
întristare.
mâhnire
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (v. mâhni)
1.
faptul
de
a
(se)
mâhni;
sentiment
de
întristare,
îndurerare,
amărăciune,
supărare;
(desuet)
mâhniciune.
2.
(înv.)
pierderea
cumpătului;
enervare.
3.
(înv.)
(religie)
mărturisirea
păcatelor
făcute,
cerând
iertare
de
la
providență;
pocăire.
4.
(antonime)
plăcere,
veselie,
voioșie.
supărare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (v. supăra)
1.
neplăcere,
necaz,
suferință;
neajuns,
nevoie,
lipsă.
2.
povară,
piedică.
3.
deranj,
stricăciune,
pagubă.
4.
întristare,
mâhnire,
amărăciune.
5.
mânie,
iritare,
furie.
6.
fără
(sau
să
nu
fie
cu)
~
=
se
spune
când
vrem
ca
cineva
să
nu
se
supere
pentru
faptul
că
ne
adresăm
sau
îl
întrebăm
ceva.
tânjire
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (tânji)
1.
faptul
de
a
tânji;
tânjeală.
2.
faptul
de
a
dori
mult
ceva.
3.
întristare;
suferință
morală
foarte
mare
(consumare).
4.
slăbiciune
fizică.
5.
(figurat)
lâncezire.
6.
(figurat)
stagnare.
mâhneală
Parte de vorbire:
s.f. (înv.)
Etimologie: (mâhni + -eală)
1.
suferință
morală,
întristare,
mâhnire.