Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. întrista)
1. faptul de a (se) întrista; tristețe, mâhnire, amărăciune; îndurerare.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. consoler, lat. consolari)
1. tr., refl. a(-şi) alina, a(-şi) mângâia durerea, necazul, întristarea.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. îndurera)
1. (rar) provocare a unei dureri fizice.
2. provocare a unei mari dureri sufletești.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. mâhni)
1. faptul de a (se) mâhni; sentiment de întristare, îndurerare, amărăciune, supărare; mâhniciune.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. supăra)
1. neplăcere, necaz, suferință; neajuns, nevoie, lipsă.
3. deranj, stricăciune, pagubă.
4. întristare, mâhnire, amărăciune.
6. fără (sau să nu fie cu) ~ = se spune când vrem ca cineva să nu se supere pentru faptul că ne adresăm sau îl întrebăm ceva.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (tânji)
1. faptul de a tânji; tânjeală.
2. faptul de a dori mult ceva.
3. întristare; suferință morală foarte mare (consumare).