Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. hilare)
1. care este vesel, care râde; care manifestă ilaritate; ilariant.
2. (antonime) trist, întristat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (v. sfâșia)
1. care este desfăcut în bucăți în mod dezordonat, brutal (prin smulgere, mușcare etc.).
2. care este transformat în fâșii (prin smulgere).
3. distrus prin întrebuințare; distrus prin îmbucătățire, tăiere etc.
4. (fig.) care este foarte trist; întristat, mâhnit.
Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (mâhni + -icios)
1. care produce mâhnire, care îndurerează; întristător, (înv.) mâhnitor.
Parte de vorbire: I. adj. , II. s.m. (învechit)
Origine: (obidi + -tor)
1. I. care provoacă tristețe; întristător, supărător.
2. II. persoană care asuprește; asupritor.
3. (var.) (înv., reg.) obiditoriu, (înv., reg.) obiduitor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (înveseli + -[i]tor)
1. care înveselește, care provoacă veselie, voioșie; care creează o stare de bună dispoziție.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (voie + -os)
1. plin de voie bună; bucuros, vesel, bine dispus.
2. (antonime) abătut, indispus, întristat, supărat, trist.