Rezultate secundare (întrunire,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. clambake)
1. întrunire de muzicieni de jaz, care cântă împreună fără a fi repetat în prealabil.
2. (peior.) întrunire improvizată a cărei calitate lasă de dorit, datorită lipsei de omogenitate şi de afinitate stilistică a muzicienilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conférence, lat. conferentia)
1. expunere făcută în public asupra unei teme din domeniul ştiinţei, artei etc.
2. reuniune a reprezentanţilor unor state, organizaţii etc. pentru a discuta şi a lua hotărâri în anumite chestiuni.
3. ~ la nivel înalt = întrunire a unor şefi de state sau de guverne.
4. for superior al unei organizaţii de partid, care se întruneşte pentru a dezbate probleme ale organizaţiei, a alege organele sale de conducere etc.
6. ~ de presă = întâlnire între o personalitate a vieţii politice, sociale sau culturale şi reprezentanţi ai presei.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. confusion, lat. confusio)
1. (jur.) stingere a unor obligaţii prin întrunirea de către aceeaşi persoană a calităţilor de debitor şi creditor.
2. confuzie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (grupa)
2. grup de persoane unite prin idei, concepții, interese comune.
3. (mil.) întrunire temporară de subunități, unități sau mari unități diferite, sub o comandă unică, în vederea unei misiuni de luptă.
4. ansamblu de atomi legați între ei, a căror prezență în molecula unei substanțe determină o funcție chimică.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. représentant)
1. persoană care reprezintă pe cineva și acționează în numele acestuia (ex. mandatar).
2. persoană desemnată de un grup pentru a acționa în numele acestuia (ex. reprezentant sindical, parlamentar).
3. persoană care reprezintă interesele unui stat în alt stat, la o întrunire diplomatică.
4. persoană, animal, lucru pe care îl considerăm tip (al unei clase, al unei categorii).
5. persoană care vizitează clienții în numele unei companii (ex. comis-voiajor).
6. (matematică) specimen localizat și observabil al unui vector.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. réunion)
3. (mat.) operaţie care ataşează la două mulţimi date mulţimea tuturor elementelor ce aparţin cel puţin uneia dintre ele.