Dictionar

acroamatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acroamatique)

1. învățătură transmisă pe cale orală, rezervată anumitor studenți.
2. care se adresează numai inițiaților; rezervat inițiaților, secret.
 

ashram

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. ashram)

1. ermitaj, locul de retragere colectivă unde discipolii se adună în jurul unui guru pentru a primi învățătura sa.
 

averroism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. averroïsme)

1. curent în filozofia medievală occidentală având la bază învățătura lui Averroes, care afirma că materia și mișcarea sunt veșnice și nega nemurirea sufletului și viața de apoi.
 

catehumen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. catéchumène)

1. adult care primește învățătura religioasă în vederea botezului (în creștinismul primitiv).
 

concordism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. concordisme)

1. sistem exegetic care caută să pună de acord învățătura biblică cu rezultatele științei.
 

condiscipol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. condisciple, lat. condiscipulus)

1. coleg de studiu, de învățătură.