Rezultate secundare (învăța,):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (după fr. enseignement)
1. proces de instruire şi educare în şcoală.
2. (p. ext.) sistemul instituţiilor şcolare dintr-o ţară.
3. domeniu de activitate a cadrelor didactice.
4. (pl.) concluzie trasă dintr-o experienţă, dintr-un eveniment etc.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (învățător + -ește)
1. ca învățătorii.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abc)
1. carte pentru învățarea alfabetului; abecedar.
2. enumerarea primelor litere ale alfabetului.
3. (fig.) principiile elementare, începutul, baza unei arte sau a unei științe.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. abecedarius, fr. abécédaire)
1. carte elementară pentru învăţarea scrisului şi cititului.
2. (fig.) primele noţiuni ale unei ştiinţe sau profesiuni; abc.
3. (var. înv.) abețadar, abețe, abițedar, abițidar.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (germ. Absolvent, lat. absolvens)
1. persoană care a terminat un ciclu sau o formă de învățământ.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (absolvent + -enţă)
1. terminare a unei forme de învățământ; absolvire.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (germ. absolvieren, lat. absolvere)
1. a termina un ciclu, o formă de învăţământ.
2. (jur.) a elibera nepedepsit un acuzat când faptul imputabil nu este prevăzut de lege; a scuti de pedeapsă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. académie, lat. academia, gr. akademia)
1. înaltă instituţie culturală de stat, creată pentru a sluji progresul ştiinţei, literaturii, artei şi tehnicii.
2. instituţie de învăţământ superior.