Rezultate secundare (învinge,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. assalto)
1. atac violent pentru cucerirea unui obiectiv militar pentru a învinge rezistenţa inamicului.
2. a da ~ul = a ataca; a năvăli; a lua cu ~ = a cuceri printr-un atac violent.
3. (fig.) acţiune, luptă avântată.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (cnocaut, cf. engl. knock-out)
1. a învinge pe cineva, a-l scoate din luptă; a face cnocaut.
2. (var.) a knockauta.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. disposer, lat. disponere)
1. tr. a hotărî, a decide; a ordona.
2. a aşeza, a aranja într-o anumită ordine.
3. intr. a avea la dispoziţie; a avea posibilitatea de a decide după plac.
4. a învinge într-o competiţie sportivă.
5. refl. a căpăta bună dispoziţie, a se înveseli.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (după lat. evincere)
1. (jur.; despre o persoană) a face ca o altă personaă să sufere o evicţiune.
2. (înv.) a învinge; (înv.) a înlătura.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. expédient, lat. expediens)
1. mijloc ingenios de a învinge o dificultate; (p. ext.) mijloc improvizat, adesea ilicit, prin care se procură bani.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. helcomètre)
1. aparat de gimnastică pentru dezvoltarea forţei, care funcţionează pe principiul învingerii rezistenţei unei greutăţi reglabile, ridicată şi coborâtă prin intermediul unor scripeţi.