Dictionar

Rezultate secundare (învinovăți,):

Acuza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accusare)

1. a învinui, a învinovăţi; a incrimina.

2. (jur.) a imputa cuiva un delict, o crimă.

3. a arăta, a vădi, a dovedi; a manifesta.


Acuzat, -ă

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (acuza)

1. (persoană) care face obiectul unei acuzații, care este inculpată; învinuit, învinovățit, pârât.


Culpabiliza

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. culpabiliser)

1. a provoca cuiva un sentiment de vinovăție; a face pe cineva se simtă (sau fie considerat) vinovat; a învinovăți, a învinui.

2. (antonim) a deculpabiliza.


Imputaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. imputation, lat. imputatio)

1. faptul de a imputa cuiva o vină; învinovăţire; reproş.

2. imputare (II); sumă plătită.


Inculpa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. inculper, lat. inculpare)

1. (jur.) a învinovăţi, a învinui, a acuza.


Culpabilizat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (culpabiliza)

1. care a fost considerat vinovat; învinovățit, învinuit.

2. (antonim) deculpabilizat.