Dictionar

Acuză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. accusa)

1. faptul prin care se atribuie cuiva o culpă; învinuire, acuzare.


Contraacuzaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contré-accusation)

1. învinuire adusă de acuzat acuzatorului.


Reproş

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. reproche)

1. învinuire; mustrare.