Dictionar

Rezultate secundare (învoială,):

Pact

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pacte, lat. pactum)

1. tratat, acord, convenţie între mai multe state, prin care se stabilesc anumite drepturi şi obligaţii reciproce.

2. învoială, înţelegere.


Pactiza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. pactiser)

1. a încheia un pact cu cineva; a se înţelege, a cădea la învoială; a face cauză comună cu un adversar.


Tranzacţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. transaction, lat. transactio)

1. înţelegere, învoială, convenţie.

2. acord între două sau mai multe părţi prin care se transmit anumite drepturi sau se face un schimb comercial, de bursă etc.