pact

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pacte, lat. pactum)

1. tratat, acord, convenție între mai multe state, prin care se stabilesc anumite drepturi și obligații reciproce.
2. învoială, înțelegere.

pactiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. pactiser)

1. a încheia un pact cu cineva; a se înțelege, a cădea la învoială; a face cauză comună cu un adversar.

tranzacție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. transaction, lat. transactio)

1. înțelegere, învoială, convenție.
2. acord între două sau mai multe părți prin care se transmit anumite drepturi sau se face un schimb comercial, de bursă etc.

târg

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (slav. trŭgŭ)

1. loc mai întins și special amenajat într-un oraș sau la marginea unui oraș, unde se vând și se cumpără (zilnic sau la anumite date) vite, cereale, alimente, zarzavaturi et cetera; piață.
2. piață mare specializată în vânzarea unui anumit produs, sau în expunerea și vânzarea de animale.
3. operație de vânzare și cumpărare care are loc în acest loc; (prin gener.) operație de vânzare și cumpărare; tocmeală, târguială.
4. manifestare comercială periodică majoră; expoziție, salon.
5. (popular) înțelegere în legătură cu ceva; învoială; acord.
6. (popular) așezare orășenească (mai mică).
7. (învechit) centrul unui oraș; partea orașului unde se află centrul comercial.
8. a veni la spartul ~ului = a veni la sfârșitul unei activități.
9. a se ajunge cu ~ul = a se învoi cu prețul.
10. a face (sau a încheia) ~ul = a cădea de acord asupra unei afaceri.