Dictionar

sic

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (lat. sic)

1. (între paranteze într-un text citat) întocmai după original.
 

șic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chic)

1. s. n. eleganță, distincție, bun gust.
2. lucru care amuză.
3. adj. inv. elegant, distins, cu gust.
 
 

basic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. basic)

1. (inform.) limbaj de programare a calculatoarelor, utilizat în regim convențional și interpretativ.
 
 
 

extrașic

Parte de vorbire:  adj. inv.  
Etimologie: (extra- + şic)

1. care urmează stilul actual, la modă; foarte șic, foarte stilat.
 
 
 

acromatop, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. achromatope)

1. I. legat de acromatopsie; acromatopsic.
2. II. persoană afectată de acromatopsie; acromatopsic.
 

adagio

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. adagio)

1. adv. (muz.) lent.
2. s. n. parte dintr-o lucrare muzicală scrisă în acest tempo.
3. dans clasic lent pentru doi soliști, într-un balet.