OK
X
arhitect-șef
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (arhitect + șef)
1.
persoană
responsabilă
cu
arhitectura
într-o
întreprindere,
un
oraș
etc.
contabil-șef
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (cf. fr. chef comptable)
1.
persoană
responsabilă
pentru
supravegherea
operațiunilor
contabile
și
a
producerii
situațiilor
financiare
într-o
întreprindere.
șef, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. chef)
1.
persoană
care
conduce
un
colectiv,
o
instituție,
o
organizație,
un
compartiment
de
muncă
etc.;
conducător
(II).
2.
~
de
orchestră
=
dirijor.
3.
~
de
lucrări
=
grad
didactic
în
învățământul
superior,
între
asistent
și
conferențiar.
sefard, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr., sp. sefardi)
1.
adj.
care
aparține
sefarzilor
(II).
2.
s.
m.
f.
nume
dat
evreilor
din
Spania
și
Portugalia
în
evul
mediu.
3.
nume
dat
majorității
comunităților
evreiești
din
țările
mediteraneene.
șeferie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. chefferie)
1.
exercitare
a
autorității
politice,
juridice
și
religioase
a
unui
șef
de
trib.
2.
teritoriu
peste
care
se
exercită
o
asemenea
autoritate.
3.
(în
Franța
sex.
XVIII-XIX)
circumscripție
militară
pusă
sub
comanda
unui
șef.
subșef
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. sous-chef)
1.
cel
care
secundează
pe
șef
într-un
serviciu,
în
lipsa
acestuia.
adjutant
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Adjutant)
1.
ofițer
care
îndeplinește
pe
lângă
un
șef
militar
atribuții
corespunzătoare
unei
funcții
de
subofițer.
-ARH, -ARHIE
Parte de vorbire:
sufix
Etimologie: (fr. -arque, -archie, gr. arkhos „șef, conducător”, gr. archein „a conduce”)
1.
„conducător,
șef,
căpetenie,
îndrumător”.
ayatolah
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr., engl. ayatollah)
1.
unul
dintre
cele
mai
înalte
titluri
acordate
unui
membru
al
clerului
șiit;
șef
al
religiei
mahomedane
șiite;
(fig.)
despot.
2.
persoană
deosebit
de
intransigentă
pe
un
anumit
subiect.
3.
(var.)
ayatollah.
bandleader
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. bandleader)
1.
șef,
conducător
al
unei
formații
instrumentale.
bonz
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bonse, port. bonso)
1.
preot,
călugăr
budist.
2.
personaj
de
o
solemnitate
ridicolă
3.
(fig.;
ir.)
șef,
lider,
om
influent
într-un
partid
politic.
bos
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (amer. boss)
1.
patron;
căpetenie,
inițial
în
S.U.A.
2.
personaj
investit
cu
responsabilitate
și
autoritate;
șef
local
al
unui
partid
politic,
al
unui
grup
electoral;
șef.