Rezultate secundare (şef,):
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (arhitect + șef)
1. persoană responsabilă cu arhitectura într-o întreprindere, un oraș etc.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (cf. fr. chef comptable)
1. persoană responsabilă pentru supravegherea operațiunilor contabile și a producerii situațiilor financiare într-o întreprindere.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. chef)
1. persoană care conduce un colectiv, o instituţie, o organizaţie, un compartiment de muncă etc.; conducător (II).
3. ~ de lucrări = grad didactic în învăţământul superior, între asistent şi conferenţiar.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr., sp. sefardi)
1. adj. care aparţine sefarzilor (II).
2. s. m. f. nume dat evreilor din Spania şi Portugalia în evul mediu.
3. nume dat majorităţii comunităţilor evreieşti din ţările mediteraneene.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chefferie)
1. exercitare a autorităţii politice, juridice şi religioase a unui şef de trib.
2. teritoriu peste care se exercită o asemenea autoritate.
3. (în Franţa sex. XVIII-XIX) circumscripţie militară pusă sub comanda unui şef.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. sous-chef)
1. cel care secundează pe şef într-un serviciu, în lipsa acestuia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Adjutant)
1. ofiţer care îndeplineşte pe lângă un şef militar atribuţii corespunzătoare unei funcţii de subofiţer.
Parte de vorbire: sufix
Origine: (fr. -arque, -archie, gr. arkhos „șef, conducător”, gr. archein „a conduce”)
1. „conducător, șef, căpetenie, îndrumător”.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr., engl. ayatollah)
1. unul dintre cele mai înalte titluri acordate unui membru al clerului șiit; şef al religiei mahomedane şiite; (fig.) despot.
2. persoană deosebit de intransigentă pe un anumit subiect.
3. (var.) ayatollah.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. bandleader)
1. şef, conducător al unei formaţii instrumentale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bonse, port. bonso)
2. personaj de o solemnitate ridicolă
3. (fig.; ir.) şef, lider, om influent într-un partid politic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (amer. boss)
1. patron; căpetenie, iniţial în S.U.A.
2. personaj investit cu responsabilitate şi autoritate; şef local al unui partid politic, al unui grup electoral; şef.