Dictionar

Serbezitură

Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (serbezi + -tură)

1. pierdere a puterii, a vioiciunii etc. în urma procesului de slăbire (exagerată); serbezeală.

2. (la oameni) slăbire (exagerată) a obrajilor; paloare.

3. (prin prep. „de”) băutură sau mâncare cu gust extrem de acru; acreală.

4. (fig.) comportament sau vorbe neprietenoase, acre.


Agonale

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. agonalia)

1. întreceri atletice la vechii greci.

2. serbări romane în cinstea zeului Ianus.


Atenee

Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (fr. athénées)

1. (antichitate) serbări în cinstea zeiței Atena, în fiecare an.


Chermesă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. kermesse)

1. serbare câmpenească cu muzică şi dans.


Cistofor, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. cistophore, lat. cistophorus)

1. (ant.) cel care purta o cistă la procesiuni; persoană care purta un coș sacru la serbările date în cinstea lui Bachus.


Clu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. clou)

1. partea cea mai reuşită a unui spectacol, a unei serbări etc.; punct de atracţie, de interes; haz, şic.


Dionisiac, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dionysiaque, lat. dionysiacus, gr. dionysiakos)

1. referitor la Dionysos; extatic, pasionat, plin de fervoare; dionisian.

2. serbări ~e = dionisii.

3. (la Nietzsche) care desemnează predominanţa impulsivă a pasiunilor, a simţurilor dezlănţuite, beţia extatică.