servaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. servage)

1. (în feudalism) starea de serv; iobăgie, șerbie.

emancipare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (emancipa)

1. acțiunea de a (se) emancipa și rezultatul ei; emancipat, emancipație.
2. eliberare, punere sau ajungere în stare de independență; eliberare din iobăgie, din șerbie.
3. modernizare prin desprinderea de obiceiurile vechi.
4. (jur.) ieșire a unui minor de sub autoritatea părintească (sau a tutorelui) înainte de majorat.
5. scoatere a femeii, prin lege, din starea de dependență socială, economică și politică și acordarea de drepturi sociale, economice, politice egale cu ale bărbatului.
6. acordare de drepturi sociale, economice și politice unei categorii sociale.
7. luare de către un adolescent a unor libertăți nepotrivite pentru vârsta lui; (prin ext.) depășire a limitelor bunei cuviințe.

emancipat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (emancipare)

1. care se emancipează; care s-a modernizat.
2. care nu mai depinde (de ceva sau de cineva), care a devenit liber, care și-a câștigat independența.
3. (despre copii și adolescenți) care și-a luat unele libertăți nepotrivite cu vârsta lui; cu purtări libertine.
4. eliberat din iobăgie, din șerbie; revenire la starea de om liber.
5. scos înainte de majorat de sub autoritatea părintească sau a tutorelui.
6. (despre femei) care este scoasă din starea de dependență și primește, prin lege, drepturi sociale, politice, economice et cetera egale cu ale bărbatului.