Dictionar

Rezultate secundare (şerpuit,):

OFIO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (gr. ophis, -eos „șarpe”)

1. „șarpe, șerpuitor, flexuos”.


Romaică

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. romaïque, gr. romaikos)

1. greacă modernă vorbită; demotiki; limba neogreacă.

2. dans naţional grecesc cu figuri şerpuitoare şi aruncări de batiste.


Serpentină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. serpentin, germ. Serpentine)

1. traseu şerpuit al unui drum în pantă.

2. fâşie îngustă de hârtie colorată, care se desfăşoară în spirală când este aruncată la distanţă.

3. tub îndoit în formă de spirală, de elice etc., ca schimbător sau radiator de căldură.


Unduială

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (undui + -eală)

1. mișcare în unde a suprafețelor apelor; curgere șerpuită a unei ape; unduire.

2. formare (în mișcare) a unei linii șerpuitoare; unduire.

3. (figurat) mlădiere a unui sunet sau a vocii; modulare, unduire.


MEANDRI-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (lat. maeander „cotitură”)

1. „sinuos, șerpuitor, labirintic”.