apostrofă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apostrophe, gr. apostrophe)

1. mustrare, reproș.
2. figură retorică constând în întreruperea bruscă a șirului ideilor pentru a se adresa direct unei persoane sau unui lucru.

baraj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barrage)

1. construcție hidrotehnică așezată transversal pe cursul unei ape curgătoare pentru a ridica nivelul apei sau a-i regulariza cursul; stăvilar, zăgaz.
2. lucrare provizorie pentru a împiedica pătrunderea apei într-o zonă de lucru, a opri circulația rutieră etc.
3. piedică; barieră.
4. lucrare de fortificație care împiedică înaintarea inamicului pe anumite direcții.
5. foc intens de artilerie sau de arme automate ca să oprească atacul inamicului.
6. întrecere suplimentară pentru promovarea mai multor echipe sportive sau concurenți aflați la egalitate ori pentru stabilirea ordinii lor într-un clasament.
7. (med.) tulburare ideomotorie caracterizată printr-un blocaj în șirul ideilor, în exprimarea lor.

buxacee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. buxacées)

1. familie de plante dicotiledonate lemnoase sempervirescente: cimișirul.

comutare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (comuta)

1. acțiunea de a comuta; comutație.
2. (jur.) ~a pedepsei = înlocuire a unei pedepse mai grele printr-una mai ușoară.
3. (mat.) operație efectuată asupra unui șir de numere, al cărei rezultat nu depinde de ordinea în care se operează asupra diferitelor elemente ale șirului.
4. fenomenul elaborării unor reflexe condiționate diferite la unul și același stimul în funcție de schimbarea condițiilor mediului ambiant.
5. substituire a unui element lingvistic cu altele, pentru a verifica proprietățile lor respective (fonetice, morfologice, sintactice, semantice).

convergent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. convergent, lat. convergens)

1. care converge.
2. lentilă ~ă = lentilă care strânge într-un focar razele ce o străbat.
3. (mat.; despre un șir infinit de numere) care tinde către un anumit număr finit (limită); (despre serii) la care șirul sumelor parțiale este convergent.

divergent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. divergent, lat. divergens)

1. (despre linii, raze etc.) care, pornind dintr-un punct, se depărtează în direcții diferite.
2. lentilă ~ă = lentilă care împrăștie razele incidente paralele.
3. (mat.; despre un șir de numere) care nu are limită (finită); (despre serii) la care șirul sumelor parțiale tinde spre infinit.
4. (fig.; despre păreri, concepții, atitudini) care se deosebesc, care sunt contradictorii.