Dictionar

Rezultate principale (şnur,):

şnur

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Schnur)

1. sfoară răsucită din mai multe fire de bumbac, îmbrăcate în mătase colorată; şiret.

2. ~ electric = cordon electric flexibil, pentru racordarea la reţea a unor aparate mobile, lămpi portative etc.


Rezultate secundare (şnur,):

şnurceramică

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Schnurrkeramik)

1. ceramică prezentând un decor obţinut prin imprimarea înainte de ardere, pe pasta încă moale, a unei sfori răsucite sau înnodate.


Brandenburg

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. brandenbourg)

1. şnur, găitan ca podoabă de pieptul unor haine.


Cordelieră

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cordelière)

1. şnur, cingătoare răsucită (ca frânghia).

2. torsadă.


Eghilet

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aiguillete)

1. şnur textil folosit ca ornament la uniforma militară.


Lampas

Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. lampas)

1. fâşie îngustă, panglică, şnur verde sau de altă culoare de-a lungul cusăturii unor uniforme; vipuşcă.


ştecăr

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Stecker)

1. piesă montată la capătul unui şnur care face contactul dintre un aparat electric şi priza de curent; fişă (2).

2. triplu ~ = dispozitiv pentru racordarea simultană a trei ştecăre la aceeaşi priză.