Rezultate secundare (şovăit,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. hésitant)
1. care ezită; şovăitor, nehotărât.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ferme)
1. neclintit, hotărât, neşovăitor; sigur, tare.
2. (despre contracte, înţelegeri) încheiat în termeni precişi.
3. fix.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (clătina + -ătură)
1. mișcare (ușoară) într-o parte și într-alta.
2. mișcare, deplasare șovăitoare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (ne- + șovăielnic)
1. care nu este șovăielnic, șovăitor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (ne- + îndoielnic)
1. care nu provoacă îndoială, care nu poate stârni obiecții; indiscutabil, incontestabil.
2. (antonime) nesigur, șovăitor, șovăielnic.