Dictionar

Rezultate secundare (şovăit,):

Exitant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. hésitant)

1. care ezită; şovăitor, nehotărât.


Ferm, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ferme)

1. neclintit, hotărât, neşovăitor; sigur, tare.

2. (despre contracte, înţelegeri) încheiat în termeni precişi.

3. fix.


Clătinătură

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (clătina + -ătură)

1. mișcare (ușoară) într-o parte și într-alta.

2. mișcare, deplasare șovăitoare.

3. (var.) (înv.) cletinătură.


Neșovăielnic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (ne- + șovăielnic)

1. care nu este șovăielnic, șovăitor.

2. care nu vădește șovăială.


Neîndoielnic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (ne- + îndoielnic)

1. care nu provoacă îndoială, care nu poate stârni obiecții; indiscutabil, incontestabil.

2. (antonime) nesigur, șovăitor, șovăielnic.