Dictionar

Rezultate principale (ştab,):

ştab

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Stab)

1. (fam.) persoană de vază pe plan social; şef, conducător.


Rezultate secundare (ştab,):

Stabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. stabilis, it. stabile)

1. trainic, bine aşezat, solid.

2. (despre substanţe) care nu se descompune de la sine.

3. statornic.

4. durabil, permanent.

5. (despre populaţii) care locuieşte permanent în acelaşi loc.


Stabili

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat., it. stabilire)

1. tr. a hotărî, a decide, a preciza.

2. a înfăptui, a realiza.

3. tr., refl. a (se) aşeza într-un loc.


Stabiliment

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. stabilimentó)

1. aşezământ, instituţie comercială, industrială, de sănătate; localul însuşi.


Stabilitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. stabilité, lat. stabilitas)

1. însuşirea de a fi stabil; echilibru, statornicie; fixitate.

2. proprietate a unui corp de a-şi menţine starea sau de a reveni la starea iniţială când este deplasat din această stare.


Stabilivolt

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. stabilivolt)

1. tub electronic cu descărcare în gaze, ca stabilizator de tensiune.


Stabiliza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. stabiliser)

1. refl. a se consolida, a se întări.

2. tr. a fixa, a asigura puterea de cumpărare a monedei naţionale.

3. a asigura în timp proprietăţi constante unui produs chimic.


Acorda

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accorder, lat. accordare)

1. a da; a concede; a atribui.

2. a stabili un acord (4) între cuvintele unei propoziţii.

3. a da coardelor, sunetului unui instrument muzical un anumit ton.

4. a sintoniza.


Acostabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. accostable)

1. care este ușor de acostat; abordabil.

2. (despre o persoană) care este ușor de abordat; abordabil.

3. (antonim) inacostabil.


Acuplaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. accouplage)

1. acțiunea de cuplare, de a face două mecanisme, două motoare lucreze împreună; acuplare, cuplaj.

2. organ de mașină servind la stabilirea unei legături elastice sau la înmagazinarea unei energii mecanice.


Adhocraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (ad-hoc + -craţie)

1. (în sociologia şi viitorologia politică contemporană) instabilitatea cronică pe care o cunosc diferitele forme de organizare (economică şi socială) ca urmare a impactului societăţii capitaliste dezvoltate cu revoluţia ştiinţifico-tehnică.


Adopţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adoption, lat. adoptio)

1. faptul de a adopta; act prin care se adoptă un copil; adoptare, înfiere.

2. act juridic care stabilește relații legitime de rudenie directă între persoane care nu sunt legate prin sânge.

3. (prin ext.) alegerea a ceva (de către cineva).

4. (var.) adopțiune.


Afilia

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. affilier, lat. affiliare)

1. refl. a se alătura unei organizaţii, instituţii etc. de acelaşi fel, subordonându-i-se.

2. tr. a stabili anumite raporturi de subordonare.