ştiinţă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. science)

1. ansamblu sistematic de cunoştinţe despre natură, societate şi gândire.
2. cunoaştere (despre ceva).
3. pregătire intelectuală, învăţătură; erudiţie.

ştiinţă

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT scientia
2. FR science
3. EN science
4. DE Kunde; Wissenschaft
5. RU нaукa
6. HU tudomány, tudás

atotștiință

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (atot + știință)

1. știință a tot ce există; știință universală; cunoaștere infinită.

conştiinţă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. conscience, lat. conscientia)

1. forma cea mai evoluată, proprie omului, de reflectare psihică a realităţii obiective prin intermediul senzaţiilor, percepţiilor şi gândirii, sub formă de reprezentări, noţiuni, judecăţi, raţionamente, inclusiv procese afective şi voliţionale.
2. gândire, spirit.
3. faptul de a-şi da seama; înţelegere.
4. ~ socială = ansamblul concepţiilor etc. unei societăţi ca reflectare a vieţii ei materiale; ~ de clasă = faptul de a fi conştient de apartenenţa la o anumită clasă, de a înţelege interesele acestei clase, rolul ei istoric.
5. sentiment pe care omul îl are asupra moralităţii acţiunilor sale.
6. proces de ~ = luptă sufletească generată de momente şi de situaţii de viaţă deosebite, cruciale; mustrare de ~ = remuşcare.
7. libertate de ~ = dreptul recunoscut cetăţenilor de a avea orice concepţie religioasă, filozofică etc.

megaştiinţă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (mega- + ştiinţă)

1. teorie generală a cercetării ştiinţifice.

preştiinţă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. préscience)

1. previziune; cunoaştere infailibilă a tot ce se va întâmpla în viitor, atribuită de teologi divinităţii.

pseudoştiinţă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (pseudo- + ştiinţă)

1. falsă, pretinsă ştiinţă.

socioştiinţă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (socio- + ştiinţă)

1. ramură a sociologiei generale; ştiinţă socială.

acvaristică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Aquaristik)

1. ştiinţa creşterii vieţuitoarelor în acvarii.
2. pasiune pentru acvarii.

aeraulică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aéraulique)

1. știință care studiază scurgerea gazelor în conducte.

aeraulician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. aéraulicien)

1. specialist în aeraulică, știința care studiază scurgerea gazelor în conducte.

aeronomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aéronomie)

1. ştiinţă care studiază fenomenele produse în atmosfera înaltă.

aerotermodinamică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérothermodynamique)

1. ştiinţă care studiază fenomenele calorice provocate de scurgerile aerodinamice la viteze supersonice.

afiş

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. affiche)

1. înştiinţare publică, tipărită, care se fixează sau se distribuie în anumite locuri.
2. cap de ~ = primul nume de pe afişul care anunţă un spectacol; actor celebru.
3. gen de artă grafică cu funcţie mobilizatoare, de informare, de reclamă.