Dictionar

șuetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chouette)

1. conversație ușoară, spirituală și distractivă între prieteni.
 
 

șuetard, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (șuetă + -ard, cf. fr. chouettard)

1. (depr.) palavragiu, care se ține de șuete; șuetar.
 

șuetard, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (șuetă + -ard, cf. fr. chouettard)

1. (depr.) palavragiu, care se ține de șuete; șuetar.