autodentară

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (auto2 + dentar)

1. autovehicul special pentru tratamente stomatologice.

autosanitară

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (auto2 + sanitară)

1. automobil închis pentru transportul bolnavilor (răniților); autoambulanță, autosalvare (2).

autoutilitară

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după it. autoutilitaria)

1. autovehicul pentru nevoile întreprinderilor și unităților comerciale.

castrație parazitară

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT castratio parasitaris
2. FR castration parasitaire
3. EN parasitic castration
4. DE Kastration der Parasiten
5. RU пaрaзитaрнaя кaстрaция
6. HU paraziták kasztrációja, nemtelenítése

chitară

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. chitarra)

1. intrument muzical cu șase coarde, acționat prin ciupire sau lovire cu degetele.

kitara

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Kithara, gr. kithara)

1. instrument muzical cu coarde ciupite în Grecia antică, asemănător cu lira.

abatere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
11. (gram.) excepție.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.

abecedar

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. abecedarius, fr. abécédaire)

1. carte elementară pentru învățarea scrisului și cititului.
2. (fig.) primele noțiuni ale unei științe sau profesiuni; abc.
3. (var. înv.) abețadar, abețe, abițedar, abițidar.

abnegație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abnégation, lat. abnegatio)

1. devotament dus până la sacrificiu; abnegare.
2. devotament până la jertfire de sine față de o cauză sau de o persoană.
3. sacrificiu voluntar; renunțare voluntară la ceva scump; abandonare, renunțare.

abolla

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. abolla)

1. manta militară la romani.

aborigen, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. aborigène, lat. aborigines)

1. I. referitor la locul unde se află cineva, originar din acest loc; băștinaș, autohton, indigen.
2. II. locuitor originar din țara în care locuiește.
3. (antonime) alogen, străin.

acaustobiolit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. acaustobiolite)

1. (geol.) rocă sedimentară de origine organică care nu arde (necombustibilă).