aristoform, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aristoforme)

1. în formă de aristă (țeapă sau pai bățos de la vârful anumitor ierburi sau cereale); aristiform.

rigid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. rigide, lat. rigidus)

1. (despre corpuri) care nu se deformează sub acțiunea forțelor exterioare; lipsit de flexibilitate; țeapăn.
2. (tehn.; despre piese, legături) fix, imobil.
3. (fig.) care nu admite abateri; sever, neînduplecat, intransigent.

spin

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (engl., fr. spin, lat. spinus „prun sălbatic”)

1. (fiz.) impuls propriu de învârtire al particulelor elementare și al cuantelor.
2. organ în formă de țeapă care crește pe tulpina, pe ramurile, pe frunzele, pe fructele etc. unor plante; ghimpe.
3. a sta (sau a ședea) pe (sau ca pe) ~i = a fi neliniștit, nerăbdător.
4. a fi (sau a sta) ca un ~ în ochii (sau în inima, în coasta) cuiva = a nu fi pe placul cuiva, a constitui o prezență neplăcută pentru cineva; a incomoda pe cineva.
5. nume dat mai multor plante erbacee sau lemnoase care au spini.
6. spec. plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina spinoasă și ramificată, cu frunze dințate și spinoase și cu flori roșii, dispuse în capitule (Carduus acanthoides).
7. parte în formă de spin a cârligului de undiță, situată în vârful acestuia.
8. știft.

stilograf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. stylographe)

1. instrument cu care se înțeapă hârtia pentru a face punctele ce redau alfabetul nevăzătorilor.

ACANTO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. akantha „ghimpe, scaiete”)

1. „spin, țeapă”.

înțepare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (înțepa)

1. acțiunea de a (se) înțepa.
2. împungere ușoară cu un ac, ghimpe, țeapă sau cu orice obiect ascuțit.
3. producere a unei senzații dureroase sau usturătoare.
4. (fig.) atingere a cuiva prin aluzii răutăcioase.
5. (var.) (reg.) înțăpare.