Dictionar

acvatintă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. acquatinta, fr. aquatinte)

1. procedeu de gravare cu acid azotic, care imită desenul cu tuş.
2. gravura obţinută.
3. procedeu de tipar de artă pentru imagini în semitonuri, prin gravarea manuală în cupru şi coroziunea chimică.
 

procunoștință

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (pro- + cunoștință)

1. cunoaștere a ceea de urmează să se întâmple.
 

recunoştinţă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. reconnaissance)

1. aducere aminte cu dragoste, recunoaştere a unei binefaceri primite; gratitudine.
 

sentinţă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. sentence, lat. sententia)

1. hotărâre a unui tribunal pronunţată în instanţă, a unei comisii de arbitraj.
2. (fig.) blam.
3. maximă, aforism.
 

abazie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abasie)

1. (med.) tulburare a sistemului nervos, care se manifestă prin neputinţa de a merge normal.
 

abjudeca

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (lat. abjudicare)

1. (jur.) a suspenda printr-o sentinţă judecătorească.
 

acvatintist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. aquatintiste)

1. persoană care realizează gravuri în acvatintă; gravor în acvatintă.
 

adagiu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. adagium)

1. formulă în general veche, care enunță un adevăr acceptat, un principiu de acțiune sau o regulă juridică; maximă proverbială, sentinţă populară, aforism, apoftegmă, dicton.
 

aforism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aphorisme, gr. aphorismos)

1. cugetare, judecată care redă într-o formă concisă şi expresivă un adevăr; adagiu, maximă, sentinţă.
 

aneritropoieză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anerythropoïèse)

1. neputinţă a măduvei oaselor de a produce eritrocite.