OK
X
entremeses
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (sp. entremeses)
1.
inv.
reprezentație
comică
specific
spaniolă,
care
se
dădea
între
actele
unei
piese
mai
mari,
sau
sub
forma
unor
mici
piese
într-un
act.
montagnes russes
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. montagnes russes)
1.
(rar)
suită
de
urcări
și
coborâri
rapide
parcurse
de
un
vehicul,
într-un
parc
de
distracții;
tobogan.
șes; câmpie; teren neted
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
planities
2.
FR
plaine;
pays
plat
3.
EN
plain;
level
4.
DE
Ebene;
Fläche
5.
RU
рaвнинa
6.
HU
síkság,
alföld;
lapos
hely
sesam
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. sésame)
1.
plantă
oleaginoasă
erbacee
originară
din
India,
din
ale
cărei
semințe
comestibile
se
fabrică
halvaua;
susan.
SESAMO-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (gr. sesamon „susan”)
1.
„grăunte
de
susan”.
sesamoid
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n.
Etimologie: (fr. sésamoïde)
1.
I.
care
seamănă
cu
susanul,
cu
semințele
de
susan;
(înv.)
sezamoid.
2.
(anat.)
oase
~e
=
oase
mici
care
se
găsesc
mai
ales
în
apropierea
articulațiilor
și
în
grosimea
tendoanelor;
sunt
rămășițe
ale
ligamentelor
calcificate,
motiv
pentru
care
nu
sunt
toate
considerate
parte
integrantă
a
scheletului
uman.
3.
II.
(anat.)
oscior
al
carpului
și
al
tarsului
care
seamănă
cu
semințele
de
susan.
abioseston
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abioseston)
1.
(biologie)
mulțimea
particulelor
detritice
suspendate
în
apă
(sărată
sau
dulce);
totalitatea
componentelor
moarte
dintr-un
seston;
seston
abiotic;
tripton.
ablutomanie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (după fr. ablutiomanie, lat. ablutio)
1.
(med.)
tendință
obsesivă
de
a
se
spăla.
absent, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. absent, lat. absens)
1.
care
lipsește
de
undeva.
2.
(fig.)
distrat;
preocupat.
absenteism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. absentéisme, engl. absenteeism)
1.
absență
frecventă
și
nemotivată
dintr-un
loc
de
muncă.
2.
mod
de
exploatare
a
pământului
printr-un
intermediar.
3.
neparticiparea
la
alegeri
sau
la
ședințe
politice.
4.
~
parlamentar
=
practică
folosită
de
deputații
opoziției
constând
în
neparticiparea
la
sesiunile
parlamentului,
pentru
întârzierea
sau
blocarea
adoptării
unor
legi.
acid, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (fr. acide, lat. acidus)
1.
adj.
cu
proprietăți
acide.
2.
(fig.)
care
dezvăluie
lucruri
neplăcute,
dureroase;
usturător.
3.
(adesea
fig.)
care
are
proprietățile
unui
acid,
cu
gust
acru,
înțepător.
4.
s.
m.
substanță
chimică
cu
gust
acru
și
miros
înțepător,
care
înroșește
hârtia
albastră
de
turnesol.
activ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. actif, lat. activus, II, 2/ rus. aktiv)
1.
adj.
care
participă
efectiv
la
o
acțiune;
harnic,
dinamic.
2.
(biol.)
aflat
în
stare
de
completă
funcționare.
3.
membru
~
=
membru
al
unei
organizații,
instituții,
având
obligații
și
bucurându-se
de
drepturi
depline.
4.
(mil.)
în
activitate.
5.
(despre
corpuri,
substanțe)
care
intră
ușor
în
reacție.
6.
(despre
diateza
verbală)
care
arată
că
subiectul
săvârșește
acțiunea.
7.
vocabular
~
=
vocabular
folosit
în
mod
curent.
8.
(despre
operații,
conturi,
bilanțuri)
care
se
soldează
cu
un
profit.
9.
s.
n.
totalitatea
mijloacelor
economice
ale
unei
întreprinderi,
instituții
etc.;
parte
a
bilanțului
în
care
sunt
înscrise
aceste
mijloace.
10.
colectiv
de
membri
pe
lângă
un
organ
de
partid,
pe
care
se
sprijină
în
întreaga
sa
activitate.
11.
adv.
în
mod
activ.