Dictionar

colier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. collier)

1. șirag, colan de mărgăritare, de pietre prețioase etc. care se poartă la gât.
2. bandă metalică circulară care fixează un suport, o conductă etc.
3. (fig.) brâu, cerc.
 

moniliform, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. moniliforme)

1. (despre un canal, cordon, filament) în formă de șirag de mărgele, cu umflături globuloase intermitente.
2. (biologie) care prezintă alternativ gâtuiri și umflături (precum un rozariu sau un șirag de mărgele).
 

MONILI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. monile, -is „șirag, colier”)

1. „șirag, colier”.
 

HORMO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. hormos „lanț, colier, ghirlandă”)

1. „șirag”.